Volodia Macovei - Proprietarul Nimicului - roman (fragment)

Niciodată nu fusese prea încântat de lumina asta, chioară, trecând de-a curmezişul printre perdele. O lumină între două blocuri atât de apropiate încât cu greu te puteai hotărî unde stai, cu siguranţă. Nici duş nu puteai face fără un ziar vechi pus în fereastra mică! Acum era bună.

Pe masa mică, destinată femeilor mai puţin voluntare dar cu mare consideraţie pentru zumzetul confuz al rujurilor, fardurilor şi oglinzilor, curăţată bine dinainte, aşezase foarfece de croitorie, agrafe de birou, un tub negricios de calmante, un cuţit de bucătărie, o bucată de cablu TV, o frânghie lungă de vreo doi metri, o veioză spartă, fără bec, trei lame de bărbierit chinezeşti, un săpun de casă, câteva cuie mari, de zece şi un ciocan vechi, cu cap de cauciuc...

Până la urmă, ce mare lucru găseşti în oglinda din faţă? Câteva riduri, o faţă obosită, o privire câşă, două buze subţiri, frământate, o bărbie spartă, ceva păr atârnat, o cicatrice veche şi un tricou lălâu. Mare lucru nu poţi face cu ele!