Sunt flori ce-ți ies în drum să te sărute să-ți gângure crâmpeie de voroave. Altele mici și proaste și gângave au ochi adânci și-ntrebători de ciute.
Unele cântă, altele spun snoave, cârciumărese zvelte și limbute. Sunt flori ce parcă tremură lăute se spovedesc și-nchină cruci firave.
Sunt flori cu străluciri de spade goale, flori cu obraji și gene lungi de îngeri, flori îmbrăcate-n platoșe și zale, flori prăbușite-n lacrimi și înfrângeri, flori ce te mustră și te-nfruntă-n cale și flori care te iartă că le-nsângeri.
Je m'en allais, les poings dans mes poches crevées ; Mon paletot aussi devenait idéal ; J'allais sous le ciel, Muse ! et j'étais ton féal ; Oh ! là là ! que d'amours splendides j'ai rêvées !
Mon unique culotte avait un large trou. - Petit-Poucet rêveur, j'égrenais dans ma course Des rimes. Mon auberge était à la Grande Ourse. - Mes étoiles au ciel avaient un doux frou-frou
Et je les écoutais, assis au bord des routes, Ces bons soirs de septembre où je sentais des gouttes De rosée à mon front, comme un vin de vigueur ;
Où, rimant au milieu des ombres fantastiques, Comme des lyres, je tirais les élastiques De mes souliers blessés, un pied près de mon coeur!
Boemă (fantezie)
Umblam cu pumnii-n buzunările crăpate Şi chiar paltonul îmi părea că-i ideal. Mergeam sub ceruri, Muză, şi-ţi eram vasal: Ce de mai dragosti am visat, frumoase toate!
Nădragii mei aveau o gaură cam mare, Dar înşiram la rime, cufundat în vis. Găseam în Ursa Mare-un han mereu deschis, Iar stelele-mi foşneau pe cer, încântătoare.
Le ascultam, pe margine de drum şezând, În serile acelea de septemvre, când Simţeam pe frunte roua – vin ameţitor,
Şi când, rimând prin întunericul fantastic, Trăgeam ca de o liră de-al ghetelor elastic, Proptindu-mi inima cu un picior!
mi-ai vorbit despre tine dar nu ştiam că aşa de frumoasă o să-mi umpli urechea cu puţin din acoperişul de casă
mi-ai spus că sunt ani de mâncat mămăligă şi lapte am învăţat pe de rost degetul tău mijlociu ce dansează pe noapte
iarbă, iarbă încolţită de plug dragostea ta e fierbinte doar atunci când mă duc
Last Updated on Wednesday, 10 February 2010 16:13
Condițional
Written by Volodia Macovei
Tuesday, 09 February 2010 15:05
ar trebui să uit cum arăt cu degetul ar trebui să arăt cu unghiile bine plasate sub pleoape să trag
ar fi corect să mă apropii de cină fluierând a pagubă şi tacâmurile sunt sub care bat te caut sub faţa de masă e ud ar trebuie să fie puţin din coardele tale vocale mai mult sânge pe dinţi n-ar fi greu să nu cred în urmele pe care le las în noroi fără să umblu la pântecul tău visez reîncarnări succesive pe geana lungă ar trebui să fie primăvară şi să îngrop sâmburi pe care să-i uit după numele mic
ar fi schimbarea de buze locul mersului meu ar fi întunecat golul din hainele de măscărici peste care se varsă preoţii din scândura cu care acopăr ar fi destul să uit viaţa mai mult de trei zile aş fi sărit la numărătoare ar fi gol gol cu faţa
mi-ai vorbit despre tine dar
ar trebui să uit cum arăt cu