A vorbi deschis despre tine însuți este înfiorător, dar e infinit mai ușor decât să vorbești despre relația ta cu pornografia sau crima. Cum cea de-a doua are nevoie de prea multe argumente directe, hai să vedem de ce prima ne-ar ajuta mai lesne în discurs. Care este relația ta cu pornografia?, te întrebi... Răspunsul public și tare are mai mulți regiștri: Niciuna, dacă ai o familie sănătoasă pe toate gradele, vrei să ajungi undeva în viață și cu atât mai mult dacă vrei să treci credincios indiferent de religie; Cunosc, urmăresc, dar combat, dacă ești laș și prost instruit; Sunt pe felie, dacă nu ai văzut o femeie dezbrăcată în viața ta; E pentru alții, dacă ești chiar fan porno... și ar mai fi, dar devine inutil să supraîncărcăm discursul. Peste răspunsurile publice vin cele angajate: E nevoie să știm cum să combatem; Cred că nu se discută suficient tema; Evident e parte din viață și trebuie rezolvat; Nu putem evita asta...

Când se termină și aceste răspunsuri, ar trebui să ajungem la doza minimă (cum e cea recomandată din drogurile pe care și copiii le pot lua cu 3 lei de la supermarket sub formă de nergizant) de sinceritate... Asta înseamnă că tata ar trebui să renunțe la reviste sau să îi explice fiului/ fiicei de ce stă cu o revistă color în mână mai mult decât cu el/ ea la discuții sau joacă, mama ar trebui să explice de ce părinții “maturi” dorm exclusiv în încăperi separate sau privesc aceleași reviste, dar din fotolii diferite, patronii de crâșmă ar trebui să recunoască faptul că, totuși, hârtia igienică e mai moale decât astralux din revistele glossy, profesoarele ar fi nevoite să renunțe la a-și trage colegii de fermoar sub acoperirea geniului în cusut la mașină...

Pornografia nu a fost inventată și nu e ținută în viață de indivizi obscuri care "ne întunecă zilele"... Nici vorbă! Pornografia este ținută în viață de părinți idioți care povestesc la cafea cât de liberi sunt copiii lor acasă și la școală, de profesoare cretine care consideră că e didactic să arate unor elevi de 11 ani că ele sunt destupate (sic!) și nu poartă chiloți, de producători de televiziune care consideră că refulările lor sexuale se rezolvă doar dacă aduc în fiecare zi 10 traseiste care să explice, contracost, că viața în curul gol și uns (sic!) e normalitate atâta timp cât (fete)ele sunt deja vedete tv, iar alea care învață carte sunt muritoare de foame, de politicienii care transformă hotelul unde sunt cazați și clădirea parlamentului “pe mandat” în bordel (doar treceți pe acolo în afara zilelor deschise!), ajungând mai rar la muncă din pricina oboselii...

Ideea mea nu era de a combate în acest text subțirel pornografia. Dimpotrivă, eu cred că ar trebui ca aceasta să aibă locul ei. Dar nu în libertate, ci într-un spațiu în care i se poate da măcar un alt nume, o altă față și ar folosi celor care au nevoie, așa cum aspirina folosește uneori săracului și durerilor sale de cap. Libertatea prost înțeleasă și eliberată (sic!) de conținut înseamnă dictatură a neștiinței.

...Și, tu șmechere care râzi citind aceste rânduri, închipuie-ți că răsfoiești o revistă de gen în care protagoniste sunt mama ta, bunica ta, fata ta... nevasta ta... (ordinea este, intenționat, mai puțin dureroasă). Cu puțină imaginație, să spunem că nu mai vorbim de pornografie, ci de crimă. Și, tu șmechere care râzi citind aceste rânduri, închipuie-ți că protagoniste sunt mama ta, bunica ta, fata ta... nevasta ta... Termină, tu, analfabetule, cu elanul tău de gorilă în călduri!