Împerecherea dunelor (ritual secret)

așa o năpustită umbră crește dintr-un cerc uriaș

care nu ascunde nimic

ciudat cum se răsucește umbra

când ștearsă când deloc când împreună

cu cercul

se răsucește după un desen cu melci uriași care

nu sunt melci decât o secundă lățită și boțită după

ridicările umbrei

după ce termină melcii și nimic n-ai văzut

năpustita de umbră ridică linii atât de drepte

atât de paralele cu destinul privirii

atât de lungi înlăuntrul nisipului și în

burta cerului încât fac

punct uriaș

fierbinte

bun de dat viață preț de o lumină și

cale de un întuneric mărunt

nimic n-ai văzut din năpustita de umbră și

picioarele ți-o iau de-a valma prin

poteci de aer fierbinte

vezi cum umbra ar lăsa un drum greu în

nisip dar

picioarele ți-o iau de-a valma

pe poteci

picioarele au memoria altui timp și

caută vârfuri în nisip și

uimesc năpustita de umbră care

nu le mai poate face nimic care

își șterge singura drumul care

își vede puterea și istoria doborâte de

un simț al umorului așezat degetul mic al

piciorului tău stâng cel

cu astfel de simțuri rafinate