Aș fi vrut să nu mai scriu despre politică, nici măcar un rând... Dar voința mea nu face față unei avalanșe obositoare de fapte, evenimente, informații, discursuri, dispute... un amalgam de subcultură, nefiresc, grosier, subuman îmi fură din timpii de observație diurnă și, poate, câteva cuvinte puse aici ar putea avea efectul benefic al unei spălături stomacale la vremea ei.

Numai că nu știu cum să pun greața ce mă cuprinde într-o formă de înțeles. Nici nu îmi trece prin minte să developez sila imensă pe care mi-o provoacă un personaj ca Traian Băsescu, lamentabil în ultima vreme, miorlăitor, parșiv și disperat ca un animal rănit, încolțit fără scăpare, dar încă plin de dorința de a reveni la putere pentru a se răzbuna pe toți și pe toate. În aceeași măsură, nu îmi propun să vorbesc despre Mircea Geoană, un personaj trist, de gumilastic, cu inteligența - câtă o fi - vândută unor păpușari debili de talia lui Vanghelie.

Și mai trist ar fi să vorbesc despre susținătorii de partid ai celor două animăluțe politice deprimate și deprimante aflate în goană către Cotroceni: pesediști și pedeliști, toți membri trași la xerox după modelul: "linge, pupă-n fund, fură, zbiară, fugi!"... Am văzut destui și destule ca să știu că în spatele discursurilor sforăitoare despre soarta românilor stau și personaje la fel de penibile ca și liderii lor, personaje care conduc afaceri ce prosperă din furtul obișnuit din averea statului, omuleți jenanți, înconjurați de pipițe fără dram de mintepe care le hrănesc din aceeași avere a statului, politicieni-patroni care își disprețuiesc și duc la disperare angajații - pe care îi cară în politică sub amenințarea alternativă a foamei -, politicieni de cartier care cumpără dragostea electoratului cu apă chioră și pungi de făină...

Pur și simplu îmi este groază să vorbesc despre toate astea. Poate că aș vorbi mai degrabă despre niscaiva intelectuali duși în largul lumii, care stau așezați bine la loc călduț și urlă cu patria-n laringe: "Bă, poporu' ăsta de caca nu știe că unul e alesul!..."... Sau despre hoarda de fanatici care intră peste tine la slujbă și postulează amenințător: "Acuma noi conducem. Vine apocalipsa dacă nu băgați votul corect! ...noi ne descurcăm, oricum!"...

Câteodata nu îmi doresc decât puterea simplă, puțin peste cea omenească, de a șterge rânjetul de animale bolnave de pe fața unora dintre personajele care mă/ ne obosesc. Dar nici despre asta nu am să vorbesc. Dacă mă gândesc bine, nu am să vorbesc despre nimic. La ce ar folosi. Mă simt mult ma bine așa. Tac.