|
Ortodox -
De citit
|
|
Written by Volodia Macovei
|
|
Monday, 15 February 2010 18:49 |
|
“Mă întrebaţi despre credinţă şi expresia ei lirică? Despre artă şi credinţă?…Vă voi răspunde că în ce priveşte înotul, cu cât gesturile în apă sunt mai mari şi mai gălăgioase, cu atât înotătorul e mai slab, mai nesigur, aproape de înecare. Neştiutorii, începătorii fac cele mai dezordonate, zgomotoase şi grandilocvente gesturi cu braţele şi picioarele… Înotul perfect se face fără opintiri, e ne-simţit… Pluteşti, aproape cufundat întreg în apă, abia mişcând… Astfel e înotul de fond, înotul serios, în mare şi ocean. Credinţa cea adevărată e aşijderea acestui instinct de tăcută şi lină plutire, e la fel cu acea nesfielnică predare în puterea apelor, de cufundare şi ameninţare, graţie harului unei respiraţii tainice, graţie unei inspiraţii de aer pe care-l sorbi o clipă, de sus, ca să-l duci cu tine la fund… Credinţa e un instinct de ritm şi orientare care nu se poate deşuruba în cuvinte, oricât de măiestre”.
(Vasile Voiculescu – Gânduri albe, Editura Cartea Românească, 1986) |
|
Last Updated on Monday, 15 February 2010 18:56 |
|
|
Ortodox -
De citit
|
|
Written by Volodia Macovei
|
|
Monday, 15 February 2010 15:47 |
|
"Fiecare să-şi cerceteze în conştiinţa sa folosul obţinut din post; şi de va afla câştig mult, să adauge la negustorie, iar de nu va afla nimic adunat, s-o întrebuinţeze vremea cealaltă care a mai rămas la negustoria duhovnicească. Cât timp este târgul, să negustorim cu mare câştig şi apoi să plecăm, ca nu cu mâinile goale să ne aflăm. Să nu suferim în zadar osteneala postului, şi să pierdem şi plata lui, că se poate să ducem şi osteneala postului şi să nu luăm nici plata lui. Cum? Când de bucate ne depărtăm, dar de păcate nu ne lepădăm. Când carne nu mâncăm, dar mâncăm casele săracilor. Când nu ne îmbătăm cu vin, ci cu pofta cea rea. Când toată ziua stăm nemâncaţi, dar o petrecem în privelişti desfrânate. Iată osteneala postului, dar plata lui nicăieri."
|
|
Read more...
|
|
Scris -
Poezie
|
|
Written by Volodia Macovei
|
|
Tuesday, 09 February 2010 15:05 |
|
ar trebui să uit cum arăt cu degetul ar trebui să arăt cu unghiile bine plasate sub pleoape să trag
ar fi corect să mă apropii de cină fluierând a pagubă şi tacâmurile sunt sub care bat te caut sub faţa de masă e ud ar trebuie să fie puţin din coardele tale vocale mai mult sânge pe dinţi n-ar fi greu să nu cred în urmele pe care le las în noroi fără să umblu la pântecul tău visez reîncarnări succesive pe geana lungă ar trebui să fie primăvară şi să îngrop sâmburi pe care să-i uit după numele mic
ar fi schimbarea de buze locul mersului meu ar fi întunecat golul din hainele de măscărici peste care se varsă preoţii din scândura cu care acopăr ar fi destul să uit viaţa mai mult de trei zile aş fi sărit la numărătoare ar fi gol gol cu faţa
|
|
Last Updated on Tuesday, 09 February 2010 15:09 |
|
Dialoguri -
În oglindă
|
|
Written by Volodia Macovei
|
|
Friday, 05 February 2010 10:43 |
|
NO COMMENT! „Să presupunem o lume în care nu ar mai fi nici o religie – nici un terorist sinucigaș, nici un 11 septembrie, nici un atentat asupra metroului din Londra, nici o cruciada, nici o vânătoare de vrăjitoare, nici un război între israelieni și palestinieni, nici o măcelarire între sârbi, croați și musulmani, nici o persecuție a evreilor ca „asasini ai lui Cristos“, nici un „omor de onoare“, nici un predicator-TV în odăjdii aurite ce solicită bani auditoriului. Să ne imaginăm o lume fără distrugerea statuilor antice de talibani, fără decapitarea ereticilor, fără biciuirea femeilor ce își expun doi centimetri din pielea corpului“. (Richard Dawkins, „The God Delusion“) |
|
Last Updated on Friday, 05 February 2010 10:48 |
|
|
Scris -
Poezie
|
|
Written by Volodia Macovei
|
|
Wednesday, 10 February 2010 16:00 |
|
mi-ai vorbit despre tine dar nu ştiam că aşa de frumoasă o să-mi umpli urechea cu puţin din acoperişul de casă mi-ai spus că sunt ani de mâncat mămăligă şi lapte am învăţat pe de rost degetul tău mijlociu ce dansează pe noapte iarbă, iarbă încolţită de plug dragostea ta e fierbinte doar atunci când mă duc
|
|
Last Updated on Wednesday, 10 February 2010 16:13 |
|
Scris -
Poezie
|
|
Written by Volodia Macovei
|
|
Tuesday, 09 February 2010 14:55 |
|

mi-ai spus că sunt zeu azi mă împuşti pe la spate te-am ridicat dintre morţi eu singurătate
te-am îngropat în păcat să mă priveşti când mă scutur şi parcă sunt un pătrat parcă sunt flutur
e un nesfârşit un câmp nesfârşit ca o ultimă moarte astăzi îţi spun eu am murit singurătate
şuieră şuieră şuieră ciutura dinspre cetate în tăcere apa s-a scurs din adânc pe la spate |
|
Last Updated on Tuesday, 09 February 2010 15:12 |
|
Semne -
Pensule
|
|
Written by Volodia Macovei
|
|
Wednesday, 03 February 2010 17:38 |
|
Ce mai am la purtator din una alta... fotografiile sunt irelevante... o sa incerc unele mai bune...

|
|
Read more...
|
|
|
|
|
<< Start < Prev 1 2 3 4 5 6 7 8 Next > End >>
|
|
Page 6 of 8 |