Cu ceva ani în urmă, deși nu foarte tânăr, dar încă „pofticios la facere”, am pus în scripte un proiect care se numea „Omul care devine Dumnezeu”.

Pornind de la un bătrân din Costești care făcea troițe și a ridicat propria capelă, ar fi trebuit să fie un documentar grozav despre creștin și păgân în melanjul simplu al istoriilor unui spațiu fascinant, județul Hunedoara, mai exact în încadratura de la Valea Regilor din Munții Orăștiei, coborând peste misterioasa Valea a Luncanilor și oprindu-se acolo unde istoria s-a schimbat și unii ne-au spus că suntem fie latini, fie slavi, fie adjuvant huni...

Dar nu asta e povestea...

Arthur Rimbaud

Ma boheme (fantaisie)

Je m'en allais, les poings dans mes poches crevées ;
Mon paletot aussi devenait idéal ;
J'allais sous le ciel, Muse ! et j'étais ton féal ;
Oh ! là là ! que d'amours splendides j'ai rêvées !

Mon unique culotte avait un large trou.
- Petit-Poucet rêveur, j'égrenais dans ma course
Des rimes. Mon auberge était à la Grande Ourse.
- Mes étoiles au ciel avaient un doux frou-frou

Et je les écoutais, assis au bord des routes,
Ces bons soirs de septembre où je sentais des gouttes
De rosée à mon front, comme un vin de vigueur ;

Où, rimant au milieu des ombres fantastiques,
Comme des lyres, je tirais les élastiques
De mes souliers blessés, un pied près de mon coeur!

Boemă (fantezie)

Umblam cu pumnii-n buzunările crăpate
Şi chiar paltonul îmi părea că-i ideal.
Mergeam sub ceruri, Muză, şi-ţi eram vasal:
Ce de mai dragosti am visat, frumoase toate!

Nădragii mei aveau o gaură cam mare,
Dar înşiram la rime, cufundat în vis.
Găseam în Ursa Mare-un han mereu deschis,
Iar stelele-mi foşneau pe cer, încântătoare.

Le ascultam, pe margine de drum şezând,
În serile acelea de septemvre, când
Simţeam pe frunte roua – vin ameţitor,

Şi când, rimând prin întunericul fantastic,
Trăgeam ca de o liră de-al ghetelor elastic,
Proptindu-mi inima cu un picior!

Neștiind, într-o astfel de zi ca cea de astăzi - din acelea care te obligă să bagi timpul în seamă -, ce aș putea face să mă înveselesc anti-motiv, și cum nu mă simt deloc în stare să mă cațăr înapoi peste timp, m-am gândit că aș putea să mă pun în legătură cu mine însumi, în cel puțin trei ipostaze, și să mă povestesc cum aș fi fost de nu aș fi așa cum am fost și voi fi deja...