Am ales să ascult, din nou, simfoniile lui Beethoven (The London Classic). Nu ca să mă dau măreţ, ci pentru simplul motiv că îmi plac şi îmi fac bine. Eu le ascult într-o ordine a mea: 5, 7, 6, 1, 2, 8, 3, 4, 9...
Dacă tot prind aşa chef, poate şi scriu ceva, că tot nu am mai făcut-o de mult... Greu la deal cu boii mici!
IO: ...nu ştiu unii cum sunt, dar pe mine mă enervează traducerile din sau pe burtă...
TP: ...de care spui?
IO: ...de Luca 2 cu 49... Uite cum numa unu-i mai cu moţ...
TP: ...să vedem... să cujetăm...
Greacă veche (transliterare):
kai eipen pros autous, Ti hoti ezteite me; ouk edeite hoti en tois tou patros mon dei einai me;
Engleză (King James Version):
And he said unto them, How is it that ye sought me? wist ye not that I must be about my Father's business?
Franceză (versiunea Louis Second):
Il leur dit: Pourquoi me cherchiez-vous ? Ne saviez-vous pas qu 'il faut que je m'occupe des affaires de mon Père ?
Biblia Ortodoxă:
Şi El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?
Varianta Cornilescu:
El le-a zis: "Dece M'aţi căutat? Oare nu ştiaţi cã trebuie sã fiu în casa Tatălui Meu?"
IO: ...toate variantele merg pe sensul simplu al textului grecesc, mai puţin ultima care fuge departe de traducerea directă...
TP: ...mda. Are sens ce spui...
IO: ...enervant este faptul că deraierea de la sensul direct nu aduce nimic bun... de la a te ocupa/ a fi preocupat de treburile (a fi în cele ale) Tatălui, până la a sta (a fi de găsit) în casa Lui pare să fie ceva/ ditamai drum simbolic deloc de neglijat...
În fața credinței m-am simțit mai mereu derutat, confuz, ca un pui de găină înspăimântat de cât de mare e ligheanul din curte din care trebuie să ciugulească niscaiva picături de apă. Acum însă, cum vârsta nu mi-a adus în mod obligatoriu un important plus de înțelepciune, în fața credinței mă simt ca un copil speriat. ...Copil, pentru că, dincolo de negura deasă a existenței, din care nu cred să fi ratat vreun păcat fundamental, încă Dumnezeu are milă de sufletul meu și mai licărește ceva, undeva, departe, în adânc. ...Speriat, pentru că nu poți fi altfel în preajma unui amestec de durere, îndoială, revelație și bucurie neînțeleasă, apoi iarăși durere și îndoială.